(CEUS – “contrast enhanced ultrasonography”)

Ecografia cu agenți de contrast i.v. 
Este o procedură ecografică foarte modernă, evoluată, adresată cazurilor în care trebuiesc obținute informații foarte exacte asupra circulației din anumite organe sau regiuni patologice. CEUS ofera vizualizare mai buna a structurilor anatomice comparativ cu imaginea ecografica clasica. Constă din injectarea unei cantități foarte mici de substanță de contrast într – o venă periferică, de regulă vena cubitală. Cantitatea de substanță de contrast este de cca. 100 mai mică decât în cazul altor proceduri imagistice (CT sau RMN) ceea ce constituie un mare avantaj și confort pentru pacient. In plus, se păstrează caracterul neinvaziv al investigației aceasta fiind de fapt o caracteristică a ecografiei în ansamblul său.

Substanta de contrast pune in evidenta arterele si venele si realizeaza, astfel, o harta a vaselor mari si mici din structura tesuturilor normale si patologice.

Agentii de contrast folosiți în ecografie se comporta ca trasori vasculari care permit depasirea limitelor imagistice ale ultrasonografiei convenționale sau Doppler în ceea ce priveste studiul. De subliniat că trasorii folosiți la CEUS permit evidentierea microvascularizatiei parenchimatoase si circulatia in vasele mari, in functie de indicatiile clinice. Astfel se descriu si se studiaza modelele de comportament vascular in diverse faze vasculare, similar cu studiile efectuate la tomografie computerizata cu substanta de contrast, sau RMN cu substanta de contrast.

Ce aduce nou ecografia cu substanta de contrast?

Natura solutiei injectate intravenos este unică in cadrul metodelor imagistice, aceasta fiind compusa din microbule de gaz stabilizate de un film de fosfolipide. Dimensiunile microbulelor variaza intre 1-10 µm, fiind prea mari pentru a parasi vasele de sange, dar suficient de mici pentru a se insera in cele mai mici vase (denumite capilare) din organism si a le pune în evidență. Aceste microbule intră în rezonanță atunci când sub expuse la un fascicul de ultrasunete cu putere acustică redusă generand o serie de semnale (ecouri armonice) care, compuse, formeaza un semnal final convertit in spot luminos, extrem de clar pe ecranul ecografului.
 Un program special aflat în stuctura echipamentului permite evidențierea acestor microbule. Se realizeaza astfel o harta imagistica a regiunii anatomice investigate, bazata exclusiv pe semnalul provenit din vase.

Avantajele ecografiei cu substanta de contrast:

• Substanta de contrast, este inerta chimic si nu părăsește patul vascular; nu este 
alergena; poate fi administrată de multe ori în timpul aceleași ședințe de examinare; poate fi administrată la pacienti ce nu suportă substantele de contrast iodate folosite in CT/ RMN.

• Substanta de contrast este un gaz care se elimina pe cale respiratorie (prin plămâni); 
poate să fie administrată la pacienți cu suferințe renale, acolo unde substantele de contrast clasice sunt contraindicate.

• Substanța de contrast este foarte bine toleartă de organism. Fata de produsele 
utilizate pentru investigatiile radiologice (CT cu contrast, histerosalpingografie, urografie, fistulografie, etc. ) reactiile severe de hipersensibilitate sunt mult mai puține, fiind comparabile cu cele produse de agenții de contrast RMN. Astfel, au fost raportate doar 0,001 % de reactii alergice severe in utilizarile abdominale.


• De subliniat că CEUS nu elimina utilizarea altor metode imagistice dar poate adesea să le substituie. Fiind mai ieftină, neiradiantă și foarte bine tolerată se poate adesea începe investigarea pacientului (în cazuri bine stabilite!) cu CEUS.

Care sunt principalele indicații ale ecografiei cu contrast?

Explorarea CEUS este indicată în primul rând în detectarea tumorilor și în caracterizarea acestora. Permite discriminarea tumorilor hepatice benigne și maligne. Ușurează diagnosticul de abces hepatic (de ex. la pacienți cu stări septice). Ajută ca caracterizarea naturii diferitelor tumori și blocuri limfoganglionare. Este utilă pentru aprecierea eficienței tratamentului. Are valoare mare în detectarea rupturilor posttraumatice ale organelor (splina, ficat, rinichi etc.). Este utilă în evaluarea neoplaziile ovariene și uterine. Este foarte precisă în aprecierea eficienței terapiei emboligene (de ex. La ficat pentru tumori; la uter pentru fibroame).